CARE ESTE TIPUL DE ALIMENTATIE SPECIFICA OMULUI ?
Deoarece a fost un timp in care oamenii s-au hranit mai mult cu carne de
vanat, fiarta sau fripta, se putea trage concluzia ca noi am fost creati
pentru alimentatia cu carne si pregatirea ei la foc este normala. Astfel de
concluzii sunt insa putin intemeiate si, de aceea, derutante.
De ce animalele salbatice, care traiesc in libertate, in general nu se
imbolnavesc, in timp ce printre popoarele civilizate de astazi cu greu se
mai poate afla un om sanatos?
Care a fost rezultatul experientelor facute in gradinile zoologice, cand s-a
inceput alimentarea animalelor salbatice cu hrana fiarta, de frica agentilor
patogeni? Tocmai contrariul a ceea ce se urmarea, si anume ca animalele s-au
imbolnavit si au murit. Unele au devenit chiar incapabile sa se mai
reproduca.
S-a trecut din nou la alimentarea animalelor - unele fiind deosebit de
pretioase, chiar exemplare unice - cu hrana lor naturala, nefiarta, asa cum
erau ele obisnuite in libertate. Dupa aceea s-a putut citi in ziare ca pana
si animalele foarte rare au inceput sa aiba pui.
Pentru a obtine raspunsul corect la intrebarea noastra, ne putem ajuta
facand o serie de comparatii cu ceea ce se intampla in lumea animala. Ce
categorie de animale e mai apropiata de om in ce priveste anatomia si
fiziologia aparatului digestiv? E vorba, oare, de categoria animalelor de
prada, a ierbivorelor, a omnivorelor (lat. omnis - tot, vorare - a manca, de
ex., porcul) sau a acelora ce se hranesc mai ales cu fructe (maimutele)?
Gorila, de exemplu, nu mananca nici un pic de carne. Maimuta antropoida (cu
forma asemanatoare omului) este singurul animal al carui aparat digestiv
este alcatuit si functioneaza intocmai cu cel al omului. Intestinul
carnivorelor este de cinci ori mai mic decat cel uman, iar maselele lor sunt
zimtate, pe cand ale omului sunt tocite, saliva lor este acida, pe cand cea
a omului este alcalina, in interior intestinul lor este neted, pe cand al
omului este cutat, limba lor este aspra la pipait, pe cand a omului este
neteda, chiar si acidul gastric este mult "mai acid", mai puternic, la
animalele de prada.
Organele digestive ale omnivorelor se aseamana mai mult cu cele ale
animalelor de prada decat cu cele ale oamenilor, ceea ce inseamna ca un
carnivor poate sa mistuie mai usor plante si fructe comparativ cu un
mancator de vegetale si de fructe (vaca, maimuta, omul) atunci cand e pus in
situatia sa digere carnea. Deoarece acidul clorhidric al omului este prea
slab pentru digestia carnii, iar intestinul sau este ondulat si de cinci ori
mai lung decat al animalelor carnivore, carnea ramane prea mult timp in
interiorul acestuia, ceea ce produce putrefactia si mirosul urat.
Substantele de putrefactie trec prin peretele intestinului, in singe, si
genereaza diverse boli.
Sustinatorii teoriei evolutioniste si-ar sparge capul cugetand pentru ce
aparatul nostru digestiv nu s-a adaptat treptat la alimentatia pe baza de
carne sau macar de ce nu a ajuns sa fie asemanator cu cel al omnivorelor
(porcul). Teoria lor va ramane mereu sub semnul intrebarii. Toate acestea nu
dovedesc oare ca omul s-a hranit gresit, de aceea este gata sa se
imbolnaveasca de orice fel de boala posibila?
Animalele ierbivore nu au gheare pentru a prinde si sfasia vanatul. Omul si
maimuta sunt singurele animale dotate cu maini, cu care sa se poata catara
pentru a-si lua fructele din pom, o dovada ca pentru hranirea lor este
nevoie in primul rand de fructe. Civilizatia a produs schimbari fundamentale
in modul de viata al oamenilor, dar aspectul tubului lor digestiv a ramas
acelasi. Si astazi el este la fel cu cel al maimutelor antropoide (gr.
anthropos - om, eidos - forma); in consecinta, si alimentatia omului ar
trebui alcatuita, in primul rand, din fructe! Intre acestea ar trebui
socotite si nucile si semintele. Maimuta se hraneste si cu boabe de plante
si cu frunze netede, ceea ce ar corespunde cu salata noastra. Daca gaseste
radacini si bulbi comestibili, nu le trece cu vederea si bineinteles, ca le
mananca asa cum i le-a dat natura. Nu stie nimic despre fiert, sare de
bucatarie, zahar rafinat, despre otravurile conservate!
Referindu-ne la noi, putem spune deci ca vom fi cu atat mai sanatosi cu cat
alimentele noastre vor fi mai putin preparate, mai naturale.
In urma acestei constatari, nu suntem indemnati sa ne amintim una din
primele invataturi despre "nutritie" pe care Creatorul a dat-o primei
perechi de oameni si care este scrisa pe prima fila a Bibliei?
Sta scris: "Iata, v-am dat orice iarba care face samanta, orice pomi
fructiferi care fac poame bune pentru hrana voastra." Iar spusele acestea au
valoare de lege a naturii, dearece pentru o atare hrana am fost noi creati.
Sunt multe sotii tinere care, din dragoste pentru sotii lor, cauta sa le
pregateasca "tot felul de bunatati". Si cand ne asteptam mai putin, primim
trista veste despre moartea cutarei sau cutarei cunostinte, la varsta de 30,
40 sau 50 de ani, de cancer, scleroza multipla, stop cardiac sau alta boala
caracteristica societatii noastre civilizate. Jumatate din "avere" a fost
data medicilor, dar toti specialistii la un loc n-au fost in stare sa le
prelungeasca viata.
Aceste tinere doamne au avut intentii bune, dar numai din nestiinta, cu
totul neintentionat, si-au osandit sotii la o moarte sigura, prematura,
imbuibandu-i cu toate delicatesele artei lor culinare. O tragedie mai mare
nici ca se putea inchipui, s-a sacrificat totul pentru o vindecare care nu a
avut loc, durerile si chinurile pe care trebuiau sa le suporte bolnavii
cresteau, iar suferinta celor din familie a fost mai groaznica cand sotul
si-a dat obstescul sfarsit. Insa cand te gandesti ca nu gasim niciodata
timp, atata vreme cat ne simtim " bine", sa citim macar o carte despre cum
sa ne mentinem sanatatea!
Din nenumaratele cazuri nenorocite pe care le stim personal, vrem sa atragem
atentia asupra unuia singur care ni se pare edificator. Am cunoscut un om
caruia, din anii tineretii, i s-a format o tumoare ce apasa pe nervul optic.
Si in cazul lui s-a spus ca trebuie operat imediat, altfel va fi prea
tarziu. Desi a fost operat, omul este astazi complet orb. Daca totusi, ar fi
existat cineva care sa-l lamureasca, sa-i explice, simplu, ca noi am fost
creati pentru un alt fel de alimentatie, ca macar doua luni ar fi trebuit sa
incerce un regim hipo-acid (slab acid), poate chiar numai sucuri proaspete,
ce bine ar fi fost! Dupa experientele noastre, nici un cancer n-a evoluat in
timpul unui atare regim, iar dupa un timp incepea sa se vindece. De aceea
suntem convinsi ca, daca nu s-ar fi facut operatia, omul s-ar fi putut
bucura si astazi de lumina ochilor!
Sursa: Hrana vie, o speranta pentru fiecare - de Ernst Gunter
de la Editura Fidelia - www.fidelia.ro
